Mesajul Înalt Prea Sfinției Sale, Înalt Prea Sfințitului Părinte Atenagoras MitropolitulBelgiei și Exarhul Țărilor de Jos și al Luxemburgului la Praznicul Nașterii Domnului.

Nașterea Domnului 2025

N° Prot. 1035/2025

Dragi frați și surori în Hristos,

„Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.

Trăim o epocă marcată de o profundă neliniște și de o dezagregare morală. Războaiele continuă să devasteze popoarele, violența absurdă se multiplică, iar fanatismul și populismul subminează temeliile adevărului, dreptății și demnității umane. În timp ce omul caută să uite moartea, el acumulează, în același timp, mijloacele care fac posibilă autodistrugerea speciei umane. Logica puterii o înlocuiește pe cea a slujirii, iar mulți se simt invizibili, dezrădăcinați, lipsiți de sens.

Această criză exterioară reflectă o criză interioară, spirituală. Atunci când sufletul este neglijat, el bâjbâie în întuneric, în căutare de tandrețe, de căldură și de frumusețe adevărată. În acest gol, unii caută adevărul, dar alții încearcă să fugă de realitate prin consumul de droguri sau prin sinucidere, într-un efort disperat de a reduce la tăcere durerea existențială.

Omul este fascinat de moarte pentru că dorește veșnicia și crede că întâlnește doar neantul. În adâncul ființei sale, omul este un elan de iubire, o dorință de plinătate și de comuniune. Dar această iubire se lovește de realitatea morții și riscă să se transforme în ură de sine și în ostilitate față de ceilalți. Există multiple forme de disperare, adesea ascunse, uneori zgomotoase, dar întotdeauna revelatoare ale unei dorințe de viață neîmplinite.

Iată însă că sosește Crăciunul: misterul Întrupării. Dumnezeu printre noi, Dumnezeu cu noi, Dumnezeu în noi. Dumnezeu care vine în întâmpinarea noastră până în moarte și chiar până în adâncurile iadului. Iconografia creștină exprimă acest lucru cu putere: cât de întunecată este peștera Nașterii și cât de mult pânzele care îl înfășoară pe Prunc amintesc de giulgiurile mortului din Vinerea Mare. Încă din iesle se profilează deja crucea.

Nu cunoaștem data exactă a nașterii lui Hristos. Biserica a fixat sărbătoarea Crăciunului la 25 decembrie potrivit unui simbolism cosmic de o mare profunzime: Dumnezeu vine la noi în timpul celei mai lungi nopți, atunci când se poate teme că întunericul va înghiți totul. Tocmai atunci, într-o lume marcată de noapte și de moarte, vine Dumnezeu. Nu ca un Dumnezeu îndepărtat și inaccesibil, ci ca Dumnezeul apropiat, Dumnezeul făcut trup.

El vine în moarte pentru a birui moartea; vine în noapte pentru a birui noaptea. Lumina care îi învăluie pe păstori vestește deja lumina Paștilor. El este Emanuel, Dumnezeu-este-cu-noi, Mesia pătimitor care învie și ne face să înviem.

Astfel, o altă forță intră în lume: o forță care vine din altă parte și care nu este supusă legilor acestei lumi. O forță care este pură bunătate, iertare, milostivire, tandrețe, iubire luminoasă și creatoare — însăși viața lui Dumnezeu care, în Hristos, devine viața omului. În Hristos, Dumnezeu pătrunde în inima umanității; El se interpune pentru totdeauna între noi și neant; El luptă cu noi și pentru noi împotriva morții.

Ceea ce ni se cere, frați și surori, este să-l primim pe acest Prunc pentru care „nu era loc în han”. Ni se cere să ne deschidem inima acestui Dumnezeu-copil și să-L primim astăzi în noi, prin primirea Euharistiei: această sămânță de viață chemată să crească și să aducă rod. Iar aceste roade, spune apostolul Pavel, sunt „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea” (Gal 5,22–23).

Ceea ce ni se cere în adâncul ființei noastre, frați și surori, este poate ceea ce este cel mai greu: să acceptăm să fim iubiți. Căci am devenit adesea indiferenți sau suspicioși, uneori răzvrătiți lăuntric. Totuși, numai lăsându-ne iubiți poate Dumnezeu, care este Iubire, să iubească prin noi.

De aceea, frați și surori, să ne rugăm pentru a fi, în această lume a suferinței, martori mai fideli ai Evangheliei, ai Veștii celei Bune: Dumnezeu este de acum cu noi, mai aproape de noi decât noi înșine.

Vă așteptăm în număr mare în Catedrala noastră pentru Vecernie și binecuvântarea pâinii Sfântului Vasile, duminică, 11 ianuarie, la ora 16:00.

Mă rog ca bucuria acestei Nașteri să vă umple inimile de recunoștință față de Dumnezeu, pentru tot ceea ce face pentru noi, înainte de toate pentru iubirea pe care ne-o dă trimițându-L pe Fiul Său în lumea noastră.

Cu binecuvântarea mea părintească și multă iubire.

La Bruxelles, în Sfânta Mitropolie, de Nașterea Domnului 2025C                                            

Mitropolitul Atenagoras al Belgiei Exarhul Țărilor de Jos și al Luxemburgului